Nu am muncit pentru această întâlnire. Nu m-am documentat, nu am căutat urme, nu am cules poveşti, nu am adulmecat. Dar am cutreierat prin Dobrogea cam 30-40 de zile pe an. Şi la un moment dat am avut noroc, am dat nas în nas cu o pereche de lupi sălbatici.

*

Update, 8 martie 2019

După ce pozele au fost văzute de multă lume au apărut tot mai multe dubii că animalele pozate sunt lupi. În tot cazul se observă diferenţe fată de lupul întânit în Carpaţi. Pare mai probabil ca animalele văzute să fie hibrizi de câine cu lup, sau poate doar câini sălbăticiţi. Asemănarea cu şacalul pare destul de improbabilă. Opiniile au fost exprimate doar pe baza acestor poze. Doar o analiză genetică (pe bază de excremente sau păr prelevate) ar putea da un verdict definitiv.

*

Mai văzusem o dată un lup în Dobrogea la distanţă, la marginea unei păduri. Crezusem că e şacal dar lumea s-a uitat la poze şi a confirmat.

În 3 martie 2019 mă plimbam pe câmpuri. Vremea era însorită, miezul zilei. Mă uitam după păsări dar era destul de pustiu, migraţia o fi început în Africa dar prea puţini mesageri au ajuns deja în Romania.

Am reperat doi posibili şacali pe câmp la distanţă. Am repoziţionat maşina pe direcţia lor şi, spre surprinderea mea, au continuat să se apropie.

Pe măsură ce se apropiau asemănarea cu şacalii era tot mai mică. Mersul diferit, picioarele lungi, alura zveltă, gâtul puternic, coada erau diferite de ale şacalului meschin.

Animalele au continuat să se apropie.

Blana îi camuflează perfect în peisaj şi e greu să-i reprezi atunci când stau pe loc.

Dobrogea are câteva păduri, unele relativ mari, dar cred că destul de puţin întinse pentru un lup care obişnuieşte să mărşăluiască zeci de km într-o noapte. Carnivorele sunt nevoite să străbată terenurile deschise.

Dobrogea e destul de pustie cu sate mici şi rare. Un animal sălbatic precaut poate cutreiera neobservat relieful vălurit fără să se întâlnească cu oameni la distanţe riscante. Aparent aceşti lupi prinseseră curaj şi ştiau să evite o ambuscadă. Tolerau zgomotele făcute de maşini agricole.

Am avut şi foarte mult noroc să tolereze prezenţa maşinii mele. Evident, am făcut poze dinăuntru, evitând să fac zgomote inutile.

Unul din lupi s-a apropiat de culmea dealului unde a scrutat depărtările pentru un minut.

Apoi a dispărut fără urmă.