Trebuie să-mi întreţin cumva brandul fals de montaniard aşa că am urcat din nou pe Moldoveanu. Am refăcut traseul povestit în 2014. În plus, pozele de acum patru ani sunt groaznice şi decât să mă apuc să le reeditez mai bine fac altele noi. În 3 noiembrie era neaşteptat de cald la munte, iarna se anunţase cu o săptămână în urmă dar zăpada nu rezistase. Vineri seara am plecat de la birou direct pe Valea Doamnei unde am dormit în maşină.

Drumul pe Valea Doamnei – care mai sus se transformă în Valea Rea – deşi poate fi parcurs de orice maşină e foarte lung. Îmi ia cam o oră şi jumătate de la marginea satului Slatina până la stâna lui Burnei, vreo 33 de kilometri.

La Stâna lui Burnei se termină drumul şi încep cele două trasee: triunghi roşu pe Valea Rea pe unde am să urc, şi cruce albastră către căldarea Galbenele pe unde plănuiesc să mă întorc.

În depărtare se văreşte cascadă Văii Rele căzând peste un balcon înalt. Mă întrebam adesea, oare primii turişti cum s-or fi orientat să aleagă tocmai acest traseu. Dacă te bazezi pe intuiţie ai zice că pe acolo e cel mai improbabil drum către vârfuri. Însă mai înainte să se fi inventat plimbarea de plăcere pe munte, mii de ani aceste piscuri au aparţinut ciobanilor. Şi oaia e cel mai bun ghid.

Dar acum e toamnă târzie, oile au plecat de mult şi stânele sunt părăsite.

De dimineaţă a plouat puţin şi a apărut un mic curcubeu peste muntele Buduru.

Am urcat ceva şi în spate se vede sclipind Valea Rea. În mijloc e Muntele Nisipuri.

Odată trecut balconul ajung în căldarea plată a Văii Rele. În plan îndepărtat apare trapezul format din vârfurile Viştea şi Moldoveanu.

Traseul ţinteşte către şaua din dreaptă şi apoi pe muchia din zare se urcă spre vârful Viştea Mare.

Panorama căldării ce conţine Lacul Vestic Valea Rea.

Odată ajuns în creastă pot să arunc o privire în Ardeal. Valea Viştei între Muchia Zănoaga pe dreapta şi Muchia Viştea Mare la stânga.

Valea Viştea Mare.

Vedere de pe vârful Viştea Mare, muchia cu acelaşi nume cu vârful Ucişoara (2418m) în plan apropiat.

Vedere spre est de pe vârful Viştea Mare: creasta Făgăraşilor cu refugiul Portiţa Viştei şi vârful Hârtopul Ursului în plan apropiat.

Panoramă spre vest de pe vârful Viştea Mare.

Ajuns pe Moldoveanu am pornit apoi pe creasta către sud, spre Muntele Scărişoara. Panoramă a căldării Văii Rele cu Moldoveanu şi Viştea Mare în stânga.

Panoramă către est cu Muntele Dara în mijloc şi Munţii Iezer-Păpuşa în plan depărtat.

Am ajuns în dreptul căldării unde se află Lacurile Galbena. Panoramă către est. Marcajul – cruce albastră – e aici destul de rar însă stiu că trebuie să ajung în capătul de jos al Muntelui Pojarna care închide căldarea spre sud.

Am pozat Lacul Galbena cu altă ocazie, vara, dinspre vârful Scărişoara şi Muntele Pojarna. E cel mai mare şi mai adânc dintre lacurile (vreo patru sau cinci) aflate în această căldare.

Am ajuns în Curmătura Pojarnei de unde urmează o coborâre abruptă de o oră şi jumătate către stâna lui Burnei.

Sunt lent şi neantrenat, am mers pole-pole ca-n Kilimanjaro şi toată excursia a durat zece ore cu tot cu pauze.