Către sfârșitul toamnei am mers din nou în Delta Dunării, scopul principal fiind de astă dată pescuitul. Dar pe lângă noianul de știuci, bibani şi șalăi am reușit şi câteva poze interesante, norocoase.

 

În sălciile care străjuiesc majoritatea canalelor pândește șorecarul (Buteo buteo)

 

Spre surprinderea mea care nu sunt un priceput în alte herpetologiei, pe grindurile nisipoase de lângă mare am găsit mulți șerpi care profitau de ultimele raze mai calde ale soarelui de noiembrie; eu credeam că la data asta s-au băgat deja în hrubele de iernat.

 

De-a dreptul deranjați de apariția mea intempestivă pe o plajă de nudiști, au adoptat posturi agresive lățindu-și corpurile ca să pară niște adevărați şerpălăi.

N-am reușit să văd decât șerpi de casă (Natrix natrix), cea mai banală specie de la noi şi complet inofensivă.

 

Pe canalul Holbina mă străduiesc să focalizez rapid pe un grup de lebede. Când colo, ele veneau glonț spre noi și, ajunse lângă barcă a trebuit să le hrănim cu pâine ca să scăpăm neciupiți.

 

Pe un lac însorit observ un grup de lebede de astă dată timide ca de obicei. M-a surprins un pui de lebădă care e vizibil trecut printr-o traumă; a avut gâtul rupt, dar a reușit totuși să supraviețuiască şi pare că o duce bine în preajma părinților şi a fraților.

 

Pe Razelm un Corcodel cu gât negru (Podiceps nigricollis) prinde neobosit o pradă submersă: ac de mare.

 

Dar surpriza călătoriei este o superbă Acvilă țipătoare mare (Aquila clanga), o raritate care a zăbovit în Deltă probabil datorită vremii calde din noiembrie.