Precizez din start că fotografiile din această postare sunt extrem de slabe. Însă am vrut să consemnez acest moment cu care cine ştie dacă mă voi mai întâlni vreodată: azi am surprins un carnivor la vânătoare.

Mă plimbam cu bicicleta prin împrejurimile lacului Cernica. E iulie şi mi-am găsit să merg pe bicicletă în miezul zilei, în toiul codului portocaliu de caniculă.

La un moment dat, pe un drum pe câmp cu iarba uscată observ mişcare. Parcă erau două fiinţe care fugeau, dar nu în direcţia opusă ci spre mine. A doua era ceva mai mare şi la început am crezut că e un popândău. Mi-a luat câteva secunde să înţeleg scena: o nevăstuică fugărea un guşter.

Am oprit bicicleta şi am încercat să fotografiez momentul.

În primă fază şopârla scăpase. Nevăstuica se mişca cu o agilitate incredibilă prin faţa mea scotocind prin ierburile uscate.

În mod ciudat mi-a acceptat prezența, poate pentru că tentația prăzii ascunse prin iarbă era prea mare în comparație cu amenințarea reprezentată de mine.

Încerc să-mi imaginez simțurile carnivorului de buzunar care captează în noianul de iarbă uscată cele mai firave sunete care trădează victima.

După câteva momente gușterul este până la urmă reperat și capturat.

În câteva mișcări fulgerătoare vânătorul dispare cu prada în bot în lăstăriș.