Ultimele excursii la munte din vara asta au avut un obiectiv precis: să petrec o noapte în creasta Pietrei Craiului, sub cerul înstelat. Obiectivul a fost atins pe jumătate şi anume în partea care a ţinut de mine: am ajuns pe creastă şi am campat acolo;  însă cerul nu a fost înstelat îndeajuns pentru a poza firmamentul.

Piatra Craiului sunt mai tot timpul învăluiţi în nori însă e de ajuns să vezi o dată creasta descoperită în depărtare pentru a te îndrăgosti de aceşti munţi.

Piatra Craiului, creasta văzută din Postăvaru. Diferența de nivel a crestei principale faţă de orășelul Zărnești de la poale (720 de metri) este între aproape 1200 de metri (Vârful Turnu, situat cel mai aproape de Zărnești, 1911 metri) şi peste 1500 de metri (Vârful La Om de 2238 de metri, cel mai înalt din Piatra Craiului).

 
Piatra Craiului, creasta văzută din Bucegi.

 
Planul era să fac tabără la Vârful Ascuţit, abordând un traseu cât mai direct. Tura urma să se desfăşoare pe o porţiune relativ restrânsă din extremitatea crestei nordice. Aşa se vede din Fundata creasta nordică, pe întinderea dintre vârful Turnu (la dreapta) şi Ţimbale (la stânga). În mica deschidere din pădurea de sub vârful Turnu se zăreşte şi cabana Curmătura.

Prima dată aveam de gând să urc pe Valea Crăpăturii pe care mai fusesem de câteva ori doar în coborâre.

*

Prima descindere nu a fost cu succes. Prognoza meteo era nu foarte optimistă. După mai multe căutări am ajuns să foloses site-ul Meteoblue care dă şi o prognoză multimodel cu mai multe variante de a estima timpul probabil. Pentru  ziua respectivă prognoza multimodel arăta şi variante cu posibilă ploaie şi chiar trăznete.

Am pornit spre munte după serviciu, cu trenul. Am ajuns in Zărneşti pe la 11:15 şi am pornit pe jos pe drumul spre Plaiul Foii. Aveam de gând să pun cortul undeva pe o pajişte la ieşirea din Zarneşti astfel încât dimineaţa să fiu aproape de urcarea în valea Crăpăturii. Însă după peripeţiile cu urşii de camping din Buşteni dintr-o săptămână anterioară mă hotăram greu să aleg un loc de dormit. Atmosfera era închisă, nemişcată, fără vânt, cu nori deşi care se mai spărgeau din când în când, făcând loc lunii. Ca printr-un făcut somnul mi-a sărit de tot, aşa că am pornit-o spre Plaiul Foii pe întuneric. Am mers prin noapte pierzând noţiunea timpului. La un moment dat m-a prins din urmă o maşină şi am făcut cunoştinţă cu Costin de la Supercamp.ro. El m-a dus la tabăra de copii instalată dincolo de Plaiul Foii unde am campat şi eu. A doua zi de dimineaţă am plecat spre creastă dinspre Plaiul Foii aşa că a trebuit să abordez un alt traseu spre vârful Ascuţit. Am urcat pe la Refugiul Diana şi apoi la bifurcaţie am ales Brâna Caprelor (căci există una şi în Piatra Craiului). Deşi am pornit la drum cu 4 litri de apă cantitatea s-a dovedit insuficientă. Odată ajuns în creastă aveam mai puţin de un litru şi ziua era încă lungă şi fierbinte.

Vârful Turnu şi Piatra Mică văzute din Padina Popii.

Vârful Turnu văzut din Padina Popii. În vale este drumul spre Plaiul Foii iar în depărtare se vede Măgura Codlei.
 

Mi-am dat seama că trebuie să abandonez creasta şi m-am retras pe partea cealaltă a muntelui la Cabana Curmătura, pe traseul Carol Lehman.

Noaptea mi-a arătat că am avut totuşi noroc să rămân fără apă şi să mă retrag, pentru că a tras o ploaie zdravănă şi la un moment dat s-au auzit şi nişte bubuituri grozave. Probabil că noaptea în crestă printre fulgere ar fi fost cel puţin terifiantă.

*

În a doua excursie am fost un pic mai organizat. Am ajuns cu acelaşi tren de 11:15 la Zărneşti însă am pornit spre Valea Prăpăstiilor şi am pus cortul la intrarea în defileu, lângă cabana Gura Râului. Dimineaţa am urcat la Cabana Curmătura care e mai aproape de creastă (diferenţa de nivel de 680 de metri faţă de excursia precedentă unde asaltul a fost de 1300 de metri) şi are surse de apă tot timpul. După un mic dejun tihnit am pornit spre creastă fără să mă grăbesc alegând traseul prin Vârful Turnu.

Prima oprire a fost belvederea de deasupra Văii Crăpăturii.

Apoi urmează hornurile abrupte prin jgeaburi calcaroase.

Traseul are porţiuni destul de tehnice, cu lanţuri şi locuri în care trebuie să te  caţeri cu ambele mâini.

Cabana Curmătura

În locurile ferite de vânt şi ierboase de lângă creastă vegetaţia e într-un moment de maximă înflorire şi nenumăraţi fluturi te întâmpină la tot pasul. Printre aceştia cel mai frecvent întâlnit era Fluturele Rosu (Aglais urticae).

După o urcare în care nu am vrut să fiu contra-cronometru am ajuns la Vârful Ascuțit. Sunt mulți alți călători pe munte care au avut același obiectiv ca mine, deci vârful e aglomerat. Adăpostul e deja plin şi se pun corturi. În general în creasta Pietrei Craiului sunt extrem de puține locuri le în care poţi monta un cort, realmente relieful nu-ţi permite decât cu greu să găsești doi metri pătrați la orizontală şi fără pietroaie.
 

Apoi au urmat câteva ore în care am așteptat să vină noaptea.

Creasta spre sud văzută din Vârful Ascuţit. Undeva în capăt este şi Vârful La Om, cel mai înalt din masiv.

Nori uşori zboară pe deasupra noastră dar nimic amenințător. Nu sunt nori de ploaie.

Pentru mine, amenințarea cea mai mare a Crestei sunt furtunile cu fulgere. Am reperat câteva puncte, destul de multe, în care am presupus că a lovit cândva trăsnetul: o porțiune de vreun metru-doi diametru în care pământul este sterilizat, nu a mai crescut nimic şi jnepenii de pe margini au fost pârjoliți.

Dar în noaptea asta prognoza nu indica furtună sau ploaie.
 

Valea Bârsei şi cabana Plaiul Foii

Noaptea a fost foarte vântoasă. Pe deasupra Crestei vântul alungă pâcle de densităţi diferite. Stelele nu se văd bine; cel de-al doilea obiectiv acela de a poza galaxia este imposibil de atins.

Răsăritul se naşte greu, razele se luptă să străbată negurile sfâşiate de vântul alert.

Este uluitor modul cum momentele de aparent senin sunt succedate rapid de ceţuri apărute din neant. Vântul naşte nori aruncând umezeala versanţilor în înălţimea rece a crestei.

O capră neagră se plimbă curioasă prin tabăra încă adormită.

 

Am strâns tabăra şi am pornit pe drumul de întoarcere spre Cabana Curmătura, pe traseul direct ce pleaca fix de sub Vârful Ascuţit.

Pe drumul de întoarcere am norocul de a observa repera una din păsările foarte rare şi specifice stâncăriilor montane: Fluturaşul de stânca (Tichodroma muraria).

*

Referinţe:

Ultima excursie îndelung documentată în Piatra Craiului fusese in 2013, un tur de forţă cu urcare pe Lanţuri, străbătut Creasta nordică de la vârful La Om până la vârful Padina Popii şi retur la Plaiul Foii.