E luna mai şi treburile m-au reţinut peste weekend în Bucureşti. Am totuşi vreme dimineaţa să dau o fugă până la Pădurea Comana. Există acolo o poiană secretă pe care o am în minte. Bine, secretă e un fel de-a spune, pentru că o ştiu cel puţin paznicii de vânătoare care au amplasat acolo un foişor. Am fost de multe ori în acea poiană, rememorez o postare din februarie anul trecut si una din mai de acum doi ani.

Deşi e linişte şi pădurea pare netulburată de nimeni poiana rămâne pustie aproape tot timpul.

Pe măsură ce se luminează descopăr un iepure foarte aproape de locul meu de pândă.

E interesant să observ că iepurele are ochii astfel construiţi încât aproape că vede şi în spate.

Apoi o pereche de căprioare tinere şi îmbrăcate în blana de vară traversează poiana.