De-a lungul timpului am strâns o mulţime de poze cu berze din care fac acum o selecţie.

Berzele albe (Ciconia ciconia) sunt mai uşor de văzut pentru că permit apropierea omului.

Iată un cuib la Sfântu Gheorghe.

Ce e remarcabil e că familia de berze a reuşit să  crească patru pui care la momentul când i-am pozat erau aproape de maturitate. De mărimea unei berze adulte, îi trădează doar curăţenia penelor şi privirea naivă.

 

 

La sosirea părintelui  cu hrană (nu ştiu să spun dacă e tatăl sau mama) diferenţele dintre adulţi şi pui se observă.

Pe un dig de la Sf. Gheorghe o barză a reuşit să captureze o delicatesă care pune probleme.

 

Berzele negre (Ciconia nigra) sunt mult mai timide şi greu de apropiat. Am identificat un grup care locuieşte pe malul Dunării, aproape de Giurgiu.

Surprinzător e că am aflat o barză albă care se hrăneşte în grupul de berze negre. Fie a confundat specia, ori e pur şi simplu dezinhibată.

Un stârc cenuşiu survolează o barză neagră pe malul Dunării, în amuzamentul unor egrete mici.