În august 2015 am avut o vacanţă la Gura Portiţei. Acolo, în tărâmul aparent banal, dar având de fapt o poezie aparte a spaţiilor deschise, plate, nisipoase, la limita dintre mare şi vastele lagune dobrogene, am umblat în căutarea păsărilor.

 

Grindul de la Gura Portiţei este o fâşie de uscat lungă de zeci de kilometri, care porneşte din sud de la plajele Corbu şi Vadu către nord, pe lângă lacul Sinoe – loc în care grindul e străbătut de doua deschideri în care lacul se varsă în mare (Chituc şi Periboina) – continuă pe lângă lacul Goloviţa, apoi mai departe prin dreptul lacului Razelm până la Zătoane şi se sfârşeşte în Meleaua Sfântu Gheorghe.

Grindul, fâşia îngustă de nisip dintre mare şi lacuri sau mlaştini, este însoţit pe toată lungimea lui de un şir de stâlpi de electricitate, mai degrabă supărător pentru peisajul minimalist.

Totuşi, şirul de stâlpi este folosit adesea de păsări, printre care mi-a trezit interesul Şoimul Rândunelelor (Falco Subbuteo).

Şoimul foloseşte stâlpii şi pentru a-şi contrui cuibul. Iată puiul pufos şi nătăfleţ dar care are deja caracteristicile păsării de pradă: privirea nemiloasă, ciocul hrăpăreţ.

Din înălţimea firelor de curent această pasărea de pradă miniaturală, asemenea unui papagal necruţător, vegheaza asupra întinderilor vaste.

Şoimul are aripile mari, mai lungi decât decat corpul, care îi permit să domine curenţii de aer, ca un adevărat specialist al vânturilor de ţărm.