Suntem la pescuit în Deltă, pe Canalul Caraorman, undeva către intrarea în lacul Puiu. Zicem că suntem la pescuit de crap deşi niciun crap nu şi-a trădat în vreun fel prezenţa. Aşteptăm cu barca ancorată în curent lângă o salcie mare, cu vârfurile lansetelor nemişcate de câteva ore. Deşi e octombrie, vremea e călduroasă, senină, cu un vânticel moale. Curgerea lentă a apei din canal împreună cu apatia pisciolă ne aduce într-o stare de somnolenţă plăcută.

La un moment dat în vegetatia de lângă noi încep să se audă zgomote care trădează o forfotă activă a mai multor animale. E o familie de vidre (Lutra Lutra). Încep să fie gălăgioase, scoţând un fel de piuit puternic care răsună pe tot canalul. O vidră mai curajoasă se aventurează până în apropierea bărcii noastre.