Am ieşit la o scurtă plimbare de weekend în 20 mai. Nu mi-am reînnoit abonamentul la sală aşa că am  folosit aparatul foto pentru exerciţii. Am ales o colonie de prigorii la sud de Bucureşti pe care o ştiam din anii trecuţi.

Surpriza e că anul ăsta stolul de păsări e mai mare ca în anii trecuţi.

Printre prigorii şi-au făcut cuib şi grauri.

Prigoriile sunt întotdeauna sociabile.

Vânătoarea insectelor din zbor este specialitatea lor.

Am trişat un pic aranjând scena: am fixat o creangă la o distanţă optimă. După câteva minute creanga a fost acceptată şi folosită de păsări.

Însă marea provocare e să prinzi prigoriile în zbor.

După câteva rafale deltoidul cere îndurare aşa că mă odihnesc observând iarăşi păsările aşezate.

După prigorii continui plimbarea. Mă intersectez pentru câteva momente cu o potârniche (Perdix perdix) ieşită din adăpostul infailibil al vegetaţiei de pe câmp.

Sfrâncioc cu fruntea neagră (Lanius minor).

O dumbrăveancă (Coracias garrulus) încearcă să se confunde cu vârful unui stâlp dar culorile o dau de gol.

Multe păsări au scos deja primul rând de pui. Pe un ochi de apă un pui de lişiţă (Fulica atra) arată că stăpâneşte deja arta navigaţiei.

În ou, din lipsă de spaţiu, gâtul puiului de lebădă e scurt.

O rândunică vizitează magazinul de materiale de construcţii.

Juvenil de sfrâncioc roşiatic (Lanius collurio).