E jumătatea lui mai dar la câmpie a venit deja vara. Ca de obicei, in weekend iau drumul pădurii Comana pentru o vânătoare de imagini. După o primăvară ploioasă pământul pădurii musteşte de apă iar plantele au crescut sălbatic; e o junglă de climă temperată. Pădurea pe care am cunoscut-o in iarnă desfrunzită a devenit acum o masă stufoasă de verde crud, impenetrabil.

Zonele în care se puteau face poze au devenit acum mult mai întunecoase din cauza frunzişului. Aşa că aleg pentru pândă o poiană ascunsă în mijlocul pădurii în care e amenajat un foişor de vânătoare. După câteva ore de luptă cu toropeala, pe când mă gândeam să plec cu traista goală, îşi face apariţia un căprior tânăr.

Păşeşte precaut în poiană; se mişcă hazliu: momentele de ascultare stană de piatră sunt urmate de ţopăieli imprevizibile.

Din multitudinea de plante de un verde crud, proaspăt, căpriorul se poate bucura după pofta inimii de cele mai suculente alegeri.

Căpriorul poartă încă blana de iarnă sub care începe să apară îmbrăcămintea mai roşcată de vară.