Vremea de acum, nehotărâtă încă dacă să îmbrăţişeze primăvara sau să mai zăbovească încă în ghearele iernii, e un prilej bun de a visa şi de a cotrobăi printre stocul de fotografii făcute anul trecut, în alte anotimpuri mai potrivite pentru umblat pe coclauri.  Pentru fotograful de wildlife sau pentru bird-watcher vara este apogeul desfătărilor înaripate. Una dintre minunăţiile zburătoare care sosesc în ţara noastră odată cu căldurile este prigoria.

Prigoria este o pasăre cu un colorit frapant.  Îndrăzneala cromatică, imposibil de explicat evoluţionist, dublată de gustul desăvârşit cu care sunt alăturate culori din toate zonele spectrului, intrigă privitorul.

Prigoriile sunt păsări antidepresive: aspectul lor ostentativ, atitudinea acestora în zbor, în timpul prestaţiei insectivore, ciripitul poznaş dar cu o tonalitate gravă, împrospătează toropeala zilelor de vară. Prigoriile sunt vesele, sociabile, cu personalitate meridională, trăind în comunităţi zglobii în care am aflat că suratele îşi împart socialist responsabilităţile creşterii la comun a puilor.  Se vede că le place să trăiscă în grup, ciorovăindu-se temperamental pe câte o cracă, dar fără a fi agresive.

Când sunt sunt pe sol au un aspect alungit ,caraghios, nişte mini-torpile grafitty, păşind stângaci încurcate de propria coadă prea lungă.

 

În zbor sunt imprevizibile, stăpânind la perfecţiune tehnica utilizării curenţilor de aer.  Se hrănesc prinzând insecte din zbor.  Am văzut de mai multe ori prigorii făcând-şi veacul în apropierea stupilor unde decimează cu obrăznicie roiurile de albine.