Cu vârsta am ajuns la o formă de înțelepciune necăutată. Uneori e important să-mi stabilesc  obiective modeste, ca să mă bucur apoi de realizarea lor. E mai plăcut să acumulez în palmares victorii mici, decât să ajung să mă refugiez permanent în motto-ul perdanților: „e mai importantă călătoria decât destinația”.

Am descoperit târziu pasiunea călătoriilor pe munte așa că nu mai pot deveni alpinist (şi în plus, mi-e frică de prăpăstii). Chemarea de a urca pe vârf şi-a găsit alinarea într-un hobby mult mai puţin riscant: acela de a privi muntele. Mă mulțumesc să contemplu vârful înalt de la poale, din siguranța „taberei de bază”, și ținta a devenit să îi dau înconjur, să pot să spun că l-am privit din mai multe  direcții, din toate punctele cardinale.

Unii spun că Cho Oyu este vârful de opt mii de metri cel mai ușor de urcat. Am văzut mai întâi Cho Oyu dinspre sud, din Nepal.

Pentru cei care au în plan să străbată traseul clasic către Everest Base Camp, am arătat că vârful lui Cho Oyu este vizibil într-o dimineaţă senină şi din Dingboche, cu binoclu sau teleobiectiv.

Dar adevărata panoramă nepaleză a lui Cho Oyu este de pe valea Dudh Koshi Nadi.

Sau în lungul gheţarului Ngozumba

Cho Oyu domină micuţa şi cocheta localitate Gokyo.

Urcând pe „deluşorul” Gokyo Ri, la 5360 de metri, ajungi la cea mai mare apropiere de munte accesibilă profanilor.

Se zice că Cho Oyu  e cel mai uşor optmiar dar nu pe traseul de sud, dinspre Nepal, ci prin nord, din Tibet. Niște nepalezi ne-au promis că ne duc în Tibet, să vedem Cho Oyu dinspre nord. S-au ținut de cuvânt.

Amestecaţi printre pelerini care se duc la muntele sfânt Kailash şi printre caravane de nomazi – astăzi însoţind turma de iaci în maşini de teren – am urcat cu teamă trecătoarea Gungtang La de 5200 de metri şi apoi Tsalung La de doar 4900 şi ne-am strecurat în Tibet.

E august. În partea de sud a Himalayei este anotimpul musonului, cu nori şi ploi zilnice, dar în nord e podişul Tibetan, unde ar trebui să fie uscat şi senin. Munţii înalţi au însă personalitate şi toane iar în seara aceea Cho Oyu nu avrut să-şi arate chipul.

Dar a doua zi dimineaţa lucrurile s-au limpezit.

Cho Oyu văzut dinspre nord, din Tibet.

Obiectiv atins!

*

Şi un mic „teaser” care anticipează episodul viitor: oare ce se vede în zare? Sigur nu e Măgura Codlei, deşi pare că seamănă un pic.