La jumătea lui martie 2016 am dat o fugă scurtă prin Dobrogea în căutare de păsări şi animale.

Profit de ocazie pentru a consemna că în 19 martie am văzut prima (mea) barză pe anul acesta, venită din ţările calde şi care a şi luat în primire un cuib din satul Corbu, judeţul Constanţa. Totuşi cred că nu a fost prea inspirată cu graba asta pentru că în acea seară a început să ningă.

În fuga maşinii observ la un moment dat nişte fiinţe gri în campul verde crud din partea dreaptă. Silueta lor este inconfundabilă: e un grup de 4 cocori.

Cocorii sunt ocupaţi să se hrănească în grâul crescut destul de mare. Admir pe îndelete detaliile acestei păsări tot mai rare pe la noi, din păcate: picioarele lungi care se îndoaie într-un mod aparte, pe care de regulă nu îl observăm la alte păsări, permiţând fandări mari;  gâtul graţios se contrabalansează ingenios cu coada care aminteşte de o rochie de bal.

Asemenea altor animale sălbatice temătoare, cocorii se coordonează astfel încât paza să fie în permanenţă asigurată: cel puţin unul stă cu capul ridicat observând împrejurimile în timp ce ceilalţi culeg grăbiţi şi eficienţi hrană. Cu rândul fac de paza.