După o excursie în munţi în august 2014 alegem Transfăgăraşanul ca drum de întoarcere spre casă. Maşina aleargă pe drumul drept, care duce spre sud din lunca plată ca o câmpie a Oltului, perpendicular spre munţi către intrarea în Transfăgărăşan. Ne apropiem de satul Cârţişoara, la poalele munţilor. Ca de obicei când conduc, ochiul meu scrutează rapid împrejurimile, pajiştile în căutarea vreunui animal sau cerul, pentru a detecta păsările răpitoare. Evident, nu recomand nimănui să se uite aiurea când conduce; ştiu, ar trebui să stau cu ochii ţintă la şosea, dar ce sa fac? Mă fură peisajul. Am ales să-mi placă mai puţin condusul în sine şi mai mult zona pe care o străbat sau destinaţia călătoriei.

La un moment dat în dreapta şoselei întinse zăresc o pasăre răpitoare mare. Cu coada ochiului apreciez că are o anvergură mult mai mare decât un banal şorecar (Buteo Buteo). Frânez şi opresc maşina în siguranţă pe marginea şoselei. Da, este o acvilă care vânează activ în plină zi de vară. Nu ştiam decât din poze diferenţele dintre acvilele care trăiesc la noi. Am aflat ulterior că este o Acvilă Ţipătoare Mică.

Acvila planează alene pe deasupra câmpurilor cu plantaţii de cartofi care alternează cu cereale. La un moment dat plonjează după pradă. Nu ţâşneşte cu capul înainte şi aripile strânse aproape de corp ci foloseşte o tehnică de cădere controlată şi cu viteză redusă, cu ghearele înainte şi aripile lăsate în spate in “v” ca o paraşută. Aterizează la câteva sute de metri de mine. Pornesc într-acolo să văd despre ce e vorba deşi nu am reuşit să observ clar vreun reper care să mă conducă spre locul aterizării. Scrutez terenul în lung şi în lat dar acvila parcă a intrat în pământ.

Aproape mă resemnasem că am ratat prima mea întâlnire cu o acvilă când pasărea mă surprinde luându-şi zborul din apropierea mea având o captură: un rozător, probabil un şoarece.

Nu sunt un cunoscător al comportamentului acvilelor şi mă miră că pasărea îşi poartă prada în cioc şi nu în gheare.

Acvila se avântă în înaltul cerului şi începe să planeze în cercuri largi. Cred că dacă şoarecele nu a murit din prima cu siguranţă ar muri de frică văzându-se plimbat la o asemenea altitudine.