Articol actualizat în 2017 şi 2018

Pentru un bucureștean a cărui meserie de bază se desfășoară într-un birou, pasiunea pentru fotografia wildlife are de înfruntat multe opreliști.  Mai întâi e problema timpului disponibil: are la dispoziție doar weekendul, concediul cel mare de 2-3 săptămâni şi eventual câte o zi ciupită din când în când.  Apoi e problema locului în care s-ar mai putea adăposti animale sălbatice: ar trebui să fie o pădure sau o zona vastă şi izolata acoperită cu vegetație care crește liber de mulți ani.  Dacă nu știi de unde să începi, o explorare pe Google Earth poate oferi indicii utile dar necesită răbdare pentru explorarea efectivă în teren. Cu greu poți descoperi în apropierea Bucureştiului o zona care ar mai putea adăposti viață sălbatică netulburată de oameni.

Pădurea de la Comana este însă o surpriză plăcută.  Este cea mai mare suprafață compactă de pădure din  apropierea Bucureştiului.  Nu are multe localități prin jur, doar vreo 2-3 sate, şi în rest câmpuri vaste şi fără șosele prea importante.  Pe latura dinspre nord  pădurea se învecinează cu Balta Comana, o mlaștină imensă pe cursul Neajlovului, având  vreun kilometru lățime şi vreo zece lungime.  Întreaga zonă este cuprinsă acum în Parcul Natural Comana (www.comanaparc.ro).  Aparent acest lucru ar trebui să însemne că zone este foarte bine protejată lucru care nu e neapărat exact. În pădure sunt mult zone defrișate şi aproape toate plimbările  îmi sunt acompaniate de zgomot de drujbe, mai mult sau mai puţin depărtate. Într-un an am descoperit lațuri puse pentru mistreți.  Cu toate astea, pentru iubitorul de natură din Bucureşti acest loc e mană cerească.  Spre bucuria mea am descoperit aici o bogăție nesperată de animale sălbatice care îşi văd încă de treaba lor netulburate – prea tare – de oameni.

Din punct de vedere al faunei lucrurile stau foarte bine datorită administratorilor fondului de vânătoare care păzesc pădurea. De altfel, dacă vă gândiți să explorați zonele mai puțin turistice vă recomand să luați legătura cu asociația de vânătoare Bradul, pentru că riscați să vă treziți cu un paznic de vânătoare pe urme când e plimbarea mai în toi.

Frumusețea şi bogăția acestei păduri m-au chemat să fac zeci (sau poate deja sute) de ieșiri în toate anotimpurile şi pe toate tipurile de vreme. Este locul de predilecție în care îmi fac încă ucenicia de fotograf wildlife (amator) autodidact.

În pădurea Comana am reușit să întâlnesc (şi uneori să fotografiez) aproape toate mamiferele specifice zonei de câmpie din țara noastră.

Mai întâi sunt căprioarele pe care le-am văzut de foarte multe ori, aproape la fiecare ieşire. Ajunsesem să “mă plictisesc” de căprioare; cu toate acestea sunt un subiect interesant pentru că sunt vigilente şi greu de apropiat.

Am observat  odată ceea ce părea o familie de căprioare, cu mama (căprioara), tatăl (căpriorul) – e greu de spus dacă e tatăl natural sau doar şi-a asumat rolul de cap al familiei –  şi progenitura.  Impresia generală e de tandrețe sinceră.

Apoi sunt iepurii.  Spre bucuria mea am întâlnit mulți iepuri deși există un fond de vânătoare prin zonă.  Se pare că iepurii reușesc să se multiplice mai mult decât pot vânătorii să împuște.  E greu de spus însă care va fi rezultatul final, partida se joacă încă.

Prin Pădurea Comana umblă mistreții.  Găsești adesea urmele lor: cel mai ușor de observat e iarna când pădurea e hașurata metodic pe trasee care pornesc din toate direcțiile şi se îndreaptă ferm către toate direcțiile; apoi sunt scurmăturilor lor în căutare de bunătăți.  De fotografiat însă nu am reușit nimic concludent: întâlnirile întâmplate au avut loc pe întuneric şi nu mi s-a părut o idee bună să surprind mistrețu’ cu un blitz mai ales că era foarte aproape, la vreo 7-8 metri de mine.

Update: între timp am avut și câteva întâlniri interesante cu mistreții.

Aceasta este o vulpe ne-vicleană.

Cu puțin noroc poți întâlni pe lumină şi un bursuc (sau viezure), animal care altfel se cam retrage în vizuină la ivirea zorilor.

Pe sub tufe sau prin zone umbrite se furișează una dintre puținele feline autohtone: pisica sălbatică.   Pare banală, seamănă aproape leit cu pisica vărgată de subsol doar că are o privire cruntă, nu e deloc pisicoasă.

Un alt animal mic dar feroce este jderul.  Tot în pădurea Comana am întâlnit odată un jder atât de curios încât a fost atras de zgomotul făcut de mine: mă deplasam cat se poate de încet la o lizieră şi am auzit prin stratul de frunze uscate un fâșâit care nu se depărta ci dimpotrivă, venea spre mine; un jder s-a cățărat pe un copăcel , m-a evaluat o secundă şi apoi a decis să nu mă servească la micul dejun.  Am avut o secunda la dispoziție să-l pozez dar era atât de aproape încât nu l-am putut încadra cu focala de 400de mm.  Am avut norocul să reîntâlnesc jderul 2 ani mai târziu, pentru alte câteva secunde.

Un animal de import care s-a aciuat cu succes în zonă este șacalul.

Însă marea surpriză pentru mine a fost să întâlnesc aici, la 35 de km de Bucureşti cerbi şi ciute.  Cu desăvârşire sălbatici, dacă te simt cumva chiar şi de la câteva sute de metri fug de mănâncă pământul.  Am dedicate multe ieşiri fotografierii cerbilor şi voi reveni cu o postare dedicată.

Prin coroanele arborilor zburdă veverițele, dar în varianta sălbatică, greu de apropiat, nedeprinsa cu nuci oferite de trecători.

Am mai văzut şi alte mamifere dar nu am reușit poze interesante: pârș, arici.  Cu siguranță pădurea Comana ar trebui să adăpostească şi dihori, șoareci de pădure, nevăstuici, lilieci.  Sau poate şi alte minunății ce așteaptă încă să fie descoperite şi puse în valoare.

August 2013 (update în 2017)

*

Update în 2017 şi 2018. Între speciile de animale sălbatice de la Pădurea Comana am observat de curând şi cerbul lopătar (Dama dama).

 

PS